Angelica Butănescu are la activ 15 ani de medicină de urgenţă, practicată la Unitatea de Primiri Urgenţă şi la Serviciul Mobil de Urgenţă şi Descarcerare, şi spune despre aceasta că este ca un drog.

Angela spune că, aşa cum majoritatea copiilor se visează medici, aşa şi ea şi-a dorit dintotdeaun să fie doctor. Diferenţa este că ea a şi reuşit să îşi îndeplinească visul din copilărie şi spune că niciodată nu s-a abătut de la drumul mult visat. ”Eu mi-am dorit mereu să fiu medic sau profesor. Am ales medicina şi simt că sunt făcută pentru asta. Sunt făcută să ajut oamenii”, spune medicul Angela Butănescu. A urmat liceul sanitar şi de atunci ştia că va fi cel puţin asistentă.

A continuat, admiterea urmând să o dea la Facultatea de Medicină din Sibiu. În perioada studenţiei i s-a conturat dragostea pentru medicina de urgenţă. Cu toate acestea, rezidenţiatul îl face pe Medicină de familie şi spune că atunci când va avea o familie, urgenţele ar putea să îi răpească mult timp. ”Când voi avea familie şi copii nu cred că voi mai avea timp pentru urgenţe. Îţi mănâncă mult timp”, spune medicul urgentist.

De-a lungul carierei a participat la mii şi mii de intervenţii, care mai de care mai solicitante. A văzut situaţii de un tragism de neimaginat, dar şi-a continuat visul, fără a da înapoi. Fiecare intervenţie în sine are o încărcătură sufletească extrem de mare, dar Angelica Butănescu spune că a învăţat să se detaşeze. Nu a fost deloc greu. Spune că nu poate să nu pună suflet atunci când vede cum un om se zbate între viaţă şi moarte şi nu poate face, uneori, mai nimic.

”Am învăţat însă să mă detaşez. Sunt momente în care mă întorc de la un accident, unde un pacient îşi pierde viaţa şi sunt de-a dreptul mişcată. Am nevoie de 15 minute de reculegere, după care trecem la alt caz. Mă gândesc tot timpul ce am făcut, îmi analizez toate manevrele, s