Tibetanii trăiesc la altitudini de peste 4.000 de metri, respiră aer ce conţine cu 40% mai puţin oxigen decât cel de la nivelul mării şi, cu toate acestea, rar se îmbolnăvesc. Motivul este evoluţia umană, indicându-i pe tibetani drept populaţia cu cel mai rapid ritm de evoluţie cunoscut, susţine o echipă de biologi din China.
Comparând ADN-ul tibetanilor cu cel al chinezilor Chan, despre care se consideră că s-au separat acum aproximativ 3.000 de ani, biologii au remarcat că cel puţin 30 de gene au înregistrat schimbări evolutive la tibetani.Aceste modificării sunt în mod clar rezultatul adaptării la condiţiile specifice vieţii pe "acoperişul lumii", Podişul Tibet.
Tibetanii au capacitate unică de a se adapta la condiţiile de la peste 4.000 de metri altitudine, unde oamenii obosesc repede sau au migrene, femeile nasc copii cu greutate mică la naştere, iar rata mortalităţii infantile este destul de ridicată. Tibetanii nu se confruntă cu niciuna dintre aceste probleme.
Descoperirile explică de ce tibetanii nu suferă de boala de altitudine, dar ridică problema modului în care au reuşit să compenseze lipsa de oxigen. Organismul tibetanilor produce mai puţină hemoglobină decât cel mai chinezilor Chan, lucru explicat de către experţi prin faptul că un nivel ridicat de hemoglobină face sângele mai gros şi mai puţin eficient în transportul de oxigen în organism.
Cercetătorii au constatat că genele care reglează nivelul de hemoglobină din sânge apar la 87% dintre tibetani şi la numai 9% dintre chinezii Chan, relatează New York Times.
Aceste informaţii ar putea duce la descoperirea unor gene încă necunoscute, privind modul în care corpul uman reacţionează la scăderea nivelului de oxigen.
