A trecut aproape neobservat comunicatul Comisiei Europene din 30 iunie 2010 referitor la întărirea mecanismelor de guvernare în domeniul economic la nivel european, deşi măsurile avute în vedere reprezintă un mare pas în direcţia integrării politicilor economice la nivelul UE. O astfel de decizie a devenit posibilă în condiţiile în care criza financiară din Grecia şi din alte ţări membre ale zonei euro a pus în evidenţă slăbiciunile construcţiei instituţionale actuale. A devenit evident că toţi membrii uniunii monetare suportă consecinţele indisciplinei şi greşelilor de politică economică pe care le pot face unele state membre, iar soluţiile de asigurare a viabilităţii sistemului monedei euro nu pot fi altele decât adâncirea integrării politicilor economice şi întărirea mijloacelor de urmărire a respectării politicilor comune.

Ideea unei guvernări economice europene a fost şi este privită cu reticenţă în multe ţări, întrucât punerea sa în practică înseamnă cedarea unor noi atribute ale suveranităţii către instituţii supranaţionale - soluţie primită cu mari rezerve atât de clasa politică, cât şi de mulţi cetăţeni. Pentru aceştia, deşi guvernele naţionale fac greşeli, ele pot fi trase la răspundere cu mai multă promptitudine decât instituţiile de la Bruxelles. Însă criza sistemului monedei euro a contribuit la conştientizarea faptului că uniunea monetară europeană nu poate fi viabilă în lipsa unei coordonări şi integrări mai avansate a politicilor economice ale statelor membre. Suntem departe de constituirea unui guvern economic european, dar ultimele măsuri propuse sunt un pas important în această direcţie.

Uniunea Europeană a avut şi până acum un set de reguli şi instrumente cuprinse în Tratat şi în Pactul de Creştere şi Stabilitate. În practică însă, aceste prevederi referitoare, de exemplu, la menţinerea deficitului bugetar sub nivelul de 3 la sută d