Horia Tecău s-a simţit la Wimbledon ca acasă. Pe iarba londoneză, tenismanul constănţean a zburdat şi a ajuns până în finala de la dublu, fiind primul român în ultimii 31 de ani care joacă o finală de Grand Slem. De la Virginia Ruzici şi Ion Ţiriac încoace (el a jucat şi pierdut, în 1979, finala de dublu mixt de la Roland Garros) turneele de Grand Slem au fost „interzise" românilor în ultimele acte, deşi Irina Spârlea, Ruxandra Dragomir, Adrian Voinea şi Florin Segărceanu au mai avut tentative de a încerca să ajungă mai sus.

Din păcate, Tecău şi partenerul său de pe teren, suedezul Robert Lindstedt, au pierdut finala, dar performanţa rămâne şi este uriaşă. Cei doi, văzuţi la începutul turneului ca favoriţi nr. 16, au spulberat orice barieră şi au ajuns în ultimul act după 6 victorii frumoase, această performanţă aducându-le în cont 120.000 de lire sterline.

Iarba de la Wimbledon i-a convenit lui Tecău, nu însă şi altui tenisman român. Ne-ar fi plăcut ca valorosul nostru reprezentant să ajungă în ultimul act făcând pereche cu un alt român, dar iată că acest lucru nu a fost posibil. Şi acum ne întrebăm unde a dispărut Florin Mergea, fostul partener de dublu al lui Tecău de pe vremea junioratului, pe când cei doi jucau şi câştigau pe aceeaşi iarbă londoneză, un tenisman despre care specialiştii spuneau la vremea respectivă că este „peste" Horia. Iată totuşi că Tecău a progresat, a ajuns să joace o finală la Wimbledon şi ca senior, în timp ce Mergea pur şi simplu nu mai există pentru tenisul de mare performanţă.

Tecău este un excelent jucător de dublu, iar valoarea sa ar trebui „speculată" în echipa de Cupa Davis, acolo unde Horia, alături de încă un român, ne-ar putea asigura câte un punct la fiecare meci pentru mulţi ani de acum încolo. Întrebarea este cine i-ar putea sta alături, iar căpitanul Andrei Pavel va trebui să rezolve această situaţie. @