Pe 26 iunie 1990, membrii guvernului provizoriu se întâlniseră în ultima şedinţă. Ei îşi terminaseră misiunea. Acum venea rândul Executivului desemnat în urma alegerilor să încerce să păşească pe teritoriul nou al democraţiei. Pe 5 iulie 1990 avea loc prima şedinţă a Guvernului nou investit în Parlament, tot sub conducerea prim-ministrului Petre Roman.

SE PĂSTRA SCHEMA DE SALARIZARE

Discuţiile au început în forţă, menţinâdu-se în general în sfera economică. Primul subiect abordat a fost cel al salariilor. Un subiect dificil şi sensibil, pentru că presiunile salariale erau deosebit de puternice. Majoritatea participanţilor la discuţii susţineau păstrarea vechiului sistem de salarizare, bazat pe planuri de producţie.

Mihai Zisu, ministrul Resurselor şi Industriei, a propus: "Să mergem pe ideea că nu putem înlocui un sistem de dirijare cu un alt sistem de dirijare. Să se dea credite, să se scoată bani din bancă doar pentru plata a ceea ce s-a lucrat efectiv." A fost însă contrat de noul ministru al Finanţelor, Theodor Stolojan, care a încercat să lămurească problema: "Banca are o gestiune a resurselor, ea primeşte resurse, poate acorda dobânzi şi dă credite pentru care încasează dobânzi. Dacă acordă dobânzi mai mici, trebuie ca cineva să-i acopere diferenţa. Şi nu prea e în regulă."

"Au apărut destule dezechilibre în economie care, dacă le vom suporta, în continuare vor produce conflicte sociale în diferite puncte şi noi vom fi răspunzători de aceasta...", a punctat Petre Roman, adăugând că nici măcar prim-ministrul nu mai avea dreptul să dea bani din buzunarul statului şi că pentru aplicarea oricăror măsuri era nevoie de o Hotărâre a Guvernului.

Corect ar fi fost, după părerea lui Andrei Pleşu, să se adopte o relaţie de comunicare directă cu populaţia, pentru a evita conflictele sociale. "Să se explice că nu se mu