De cate ori un zvon da ca sigura ruptura dintre Emil Boc si Traian Basescu, jurnalistii au orgasm colectiv. Purced la verificare, si unde sunt zonele pe unde le misuna urechea? Nu in tabara premierului in primul rand, unde isi imagineaza ca nu exista niciun interes ca unei asemenea informatii sa i se dea amploare, ci mai degraba dincolo, pe langa Cotroceni.

De multe ori, obtin o pozitie rezervata, ceea ce pentru un jurnalist cu experienta echivaleaza cu o confirmare. Gata stirea! Si in goana spre a fi primul care furnizeaza noi dezvaluiri din categoria atat de draga - lucru firesc, concurenta e apriga - , nu-si mai pune intrebari despre mize.

Cum Romania este tara unde campania electorala nu se termina niciodata, interesul este castigarea alegerilor, sau, in cazul PD-L, evitarea prabusirii. Si deoarece realitatea nu prea ajuta partidul sa-si inscrie in palmares bunastarea romanilor, mai ramane manipularea sentimentelor. Iar aici, profesor este Traian Basescu.

Desigur ca unitatea de monolit este cea mai buna in vremuri normale, doar ca nu pe astea le traverseaza partidul. Ar insemna ca toata suflarea pedelista, in frunte cu produsul ei cel mai notabil, seful statului, sa-si asume activul si pasivul guvernarii. Iar pasivul e consistent, iar activul maruntel. Deci trebuia creata o bresa pe unde sa se creeze premisele unor salve victorioase de tun.

Si care este cea mai la indemana, mai singura, pana isi revine economia? Delimitarea usoara de guvernare. Dar trebuie facuta cu asentimentul tuturor.

Cei care inteleg prin criticile lui Traian Basescu la adresa performantelor Cabinetului Boc sau ale leadership-ului politic o ruptura, treaba lor. Contribuie, fara sa vrea, la scenariul pe care seful statului l-a pus in opera cu complicitatea lui Emil Boc.

Premierul este constient ca va fi sacrificat, foarte