SCRIERI (selecţie)

Printre cele mai recente lucrări ale lui Vladimir Tismăneanu se numără: Despre 1989. Naufragiul Utopiei (Humanitas, 2009), ediţia paperback a cărţii Fantasies of Salvation (Princeton University Press, 2009), Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe (coordonator şi autor de capitol, Central European University Press, Budapest and New York, 2009), Fantoma lui Gheorghiu-Dej (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Humanitas, 2008), Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măştile Răului (împreună cu Cristian Vasile, Humanitas, 2008), Stalinism for All Seasons (University of California Press, Berkeley, 2003) şi Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath (coordonată împreună cu Sorin Antohi; Central European University Press, 2000, trad. rom., Curtea Veche).

Cu ce formulă sau cu ce formule caracterizaţi interesul dumneavoastră pentru politică? Mie mi se pare că e mai mult decât un interes academic. E o mare pasiune...

E o mare pasiune care începe relativ devreme sau relativ târziu – depinde cum definim „târziul“ şi „devremele“. Până pe la 15 ani, aveam, faţă de politică, o curiozitate de roman poliţist. Citeam Scânteia, auzisem de materiale din Plenare, citeam şi aveam o curiozitate mai degrebă onomastică. Bun, e un fel de a spune că citeam – fotografiam, treceam în diagonală. Erau materiale în care se refalsifica istoria Partidului Comunist Român. PCR îşi spăla rufele. Erau texte în care apăreau nume, pentru mine, stranii, dar pe care le auzisem în casă, şoptite. Miron Constantinescu, Iosif Chişinevschi, Beria, Stalin etc. Cam pe atunci începe să se contureze, dar vag, interesul pentru politică. Apoi, prin 66, 67 încep să citesc filosofie. Şi, de fapt, interesul meu pentru filosofie politică înseamnă că mă interesa întotdeauna relaţia dintre Bine şi Rău. Citesc mult Dostoievsk