Despre longevivul jurnalist sportiv Ioan Paus am mai scris. Cititorii nostri fideli îti amintesc probabil de povestea neverosimila a adolescentului Ioan Paus, dus la gara si urcat aproape cu forta în tren, de multimea ce se refugia din fata tavalugului bolsevic, în Moldova de dincolo de Prut, acum 67 de ani, fara a-si putea lua macar ramas bun de la mama. Avea sa se întoarca pe plaiurile natale, în cautarea mormântului mamei, probabil deportata de rusi, dupa multi ani si dupa o alta incredibila poveste, petrecuta, de data acesta în România, la câtiva ani dupa refugiere, când, la un târg la Bals, si-a întâlnit întâmplator fratele, ce plecase din Cernauti înaintea lui si despre care nu mai stia nimic.
Nea Paus, cum îi spun prietenii si cum îl cunosc cei din sportul muresean, a împlinit duminica 86 de ani. De la masina de scris si culegera manuala a literelor în tipografie a trecut, odata cu scurgerea timplui si dezvoltarea tehonolgiei, la computer, învatând, la peste 80 de ani, cu minunarea de rigoare, cum sa listeze textele la imprimanta si cum sa trimita un email.
L-am întâlnit zilele trecute pe strada butonând un telefon mobil rudimentar, dar, pentru el, incredibil de performant si util, în comparatie cu ceeea ce folosise ca mijloc de comunicare mare parte din viata. S-a minunat ca un copil când a auzit ca telefoanele mobile fac si fotografii, ca au radio, GPS si alte inventii ale tehnologiei.
S-a adaptat la parte din aceste inventii si batrânul Ioan Paus. Foloseste internetul si telefonul mobil, dar, spre deosebire de mai tinerii lui confrati de breasla, jurnalisti de moda noua, nu a renuntat sa mearga la sursa informatiei. La cei 86 de ani ai sai, strabate aproape zilnic drumul spre arena de popice, calca mereu pragul Asociatiei Judetene de Fotbal sau al Directiei Judetene de Sport. stie ca riscurile distorsionarii unei informatii, sa
