„Runners Club propune cetăţenilor Clujului să se implice în semnarea petiţiei [pentru realizarea unei piste sintetice de alergare de două culoare în jurul unui lac] şi în negocierile cu autorităţile pentru a îmbina armonios un tip de democraţie participativă şi directă cu o democraţie cu adevărat reprezentativă. Implicarea semnatarilor de până acum arată că cetăţenii clujeni nu se aşteaptă pasiv doar să fie guvernaţi, ci speră să fie reprezentaţi. Demersul iubitorilor de mişcare nu e legat doar de alergare şi de sănătate, importante fără îndoală, ci este legat de speranţa într-o comunitate care îşi revendică drepturile, de sentimentul de încredere că ne putem lupta pentru recuperarea spaţiului public, a cărui calitate arată în ce măsură e sudată o comunitate”, scriam la finalul unui comunicat de presă călărind parcă pierdut în zare, ca un Doho Quijote ce sunt.

N-a publicat mai nimeni comunicatul. Vina însă nu e receptorilor, a jurnaliştilor, cât a emiţătorilor. Trebuia să propunem o alergare în pielea goală în jurul lacului şi am fi prins ştirile la nivel naţional. Însă cu nişte simple vorbe, abstracte sărmanele, pe cine să mai impresionezi?

Povestea petiţiei: citesc într-un cotidian local că municipalitatea urmează să realizeze nişte lucrări de amenajare a zonei de lângă lacurile din Gheorgheni din apropierea Iulius Mall. Dacă tot urmează să se realizeze nişte lucrări, mi-am spus, poate că diverşi reprezentanţi ai societăţii civile pot propune nişte intervenţii (pistă şi corpuri de iluminat). În Cluj, există o singură pistă sintetică în interiorul singului parc mai mare unde poţi alerga comod, Parcul Iuliu Haţieganu. În parcul administrat de Universitatea Babeş-Bolyai se plăteşte, din păcate, intrarea. De aceea, o altă variantă de alergare care să deservească o altă zonă a Clujului e necesară. Încă nu am negociat direct cu autorităţile posibilit