N-aş fi crezut că recenzia mea Idoli şi idolatri la cartea lui Sorin Adam Matei şi colaboratorii, Idolii forului, publicată în două numere succesive din 22, va stârni atâta interes şi înverşunare pe forumul revistei! În fapt, prin număr, rânduri scrise, dar aş zice că, uneori, şi prin calitate, postările le-au depăşit cu mult pe cele pe teme politice. Se pare că, sătul de politică, un anumit public preferă disputele intelectuale. Minunat!
Cât priveşte disputa lansată de Idolii forului, intelectuali generalişti versus intelectuali specializaţi, ea merită a fi reluată. Ceea ce ne-am gândit şi noi să facem, într-unul din numerele viitoare ale lui 22.
La capătul acestor discuţii, aş vrea să fac două remarci:
1. O corespondentă, care semnează Otilia Dragomir, scrie pe forum următoarele: Stimate d-le Cornea, îmi exprim dezamăgirea cu privire la implicarea dumneavoastră în apărarea aşa-numitului Ťcartelť al intelectualilor. Dintre toate numele pomenite în respectivul volum, dumneavoastră, care de fapt nici nu sunteţi menţionat, v-aţi asumat rolul de avocat din oficiu. Pe dumneavoastră nu v-a acuzat nimeni de enciclopedism, nici de acaparare a spaţiului public, de etalare de competenţe false sau de autoproclamare ca instanţă morală supremă. Nimeni nu v-a suspectat vreodată de lipsă de specializare, enciclopedism difuz şi superficial etc. ... Cred că era o chestiune de minimă asumare a condiţiei publice, ca să nu mai zic pe şleau de bărbăţie, ca cei Ťincriminaţiť simbolic să se apere singuri....
Într-adevăr, nu mă găsesc în volum. Şi totuşi, întreb, oare intervenţia sau neintervenţia într-o dispută publică să fie legitimă numai atunci când ai fost tu însuţi atacat (sau nu), având de dat (sau nu) o replică, sau când, în general, ai un interes personal de susţinut? Eu cred, dimpotrivă, că intelectualul public e dator să intervină şi în absenţa
