Înainte de turneul final al actualului campionat mondial de fotbal pariurile au mizat precumpănitor pe Brazilia, Argentina, Anglia ca finaliste.
La cota pariurilor urmau Spania, Germania, Italia, Olanda, Franţa, Portugalia. Este evident că primele patru echipe din lume, aşadar cele care dispută meciurile semifinale, s-au recrutat din lista pariurilor. Doar Uruguay-ul s-a adăugat. Este tot atât de evident că cele mai cotate echipe la pariuri – Brazilia şi Argentina – au părăsit, deja în sferturile de finală, competiţia, fiind învinse, fără drept de apel, de Olanda, respectiv, de Germania. Acestea nu numai că au învins, dar au arătat un alt fel de fotbal, la fel de spectaculos, dar mai eficace decât adversarele lor sud-americane. Pe de altă parte, se observă că pariurile au mizat pe ceea ce se sesiza cu ochiul liber: tehnica individuală ridicată a jucătorilor sud-americani şi intensa mediatizare a individualităţilor (Kaka, Messi, Robinho, Higuain, Fabiano etc.). Mai puţin s-a observat că mulţi alţi jucători (Schweinsteiger, Sneijder, Klose, Fabregas, Forlan, Robben, etc.) dispun de aceeaşi tehnică individuală, dar practică un joc al echipei mai structurat şi că echipele care au ajuns în semifinale au adus, fiecare, o idee de joc ce merită examinată distinct. Care dintre semifinaliste va juca însă finala? Şi la acest nivel, turneul final nu are câştigători uşor previzibili. în disputa dintre Uruguay şi Olanda, jocul realist purtat de cel mai bun lot al europenilor pare să prevaleze. Olanda va putea etala în toate compartimentele jucători compleţi, excelenţi tehnicieni, bine motivaţi. Linia ofensivă, cu Sneijder, van der Vaart, Robben, va face clipe grele sud-americanilor. Aceştia rămân cu şansa lor, chiar dacă vor fi împiedicaţi, de un regulament absurd, să-l folosească pe cel mai bun vârf de atac pe care îl au, Suarez, care este, paradoxal, însuşi golgheterul cam
