”De Lucian Bute ne arde acum, când țara se scufundă?” Acesta e unul dintre tipurile de reacții pe care le-am primit la articolul de pe sportvox.ro ”România l-a pierdut pe Lucian Bute. E oficial. Mulțumim partidului!” Un al doilea tip de reacții: ”Da de ce ar trebui să sprijine Guvernul organizarea unui meci pentru titlul mondial al lui Lucian Bute în România?”.
Ambele tipuri de reacții trădează aceeași mentalitate păguboasă: prea puțini români sunt cei care reușesc să treacă de condiționările prezentului și să se implice în proiecte ale căror rezultate se vor vedea doar după trecerea unor ani.
Organizarea unui meci al lui Lucian Bute în România nu e un dar pentru campionul nostru din Montreal. Niciun moft și nicio cheltuială de lux. Ci una de necesitate. România nu are, încă, dezvoltat un sistem care să permită organizarea unei gale de o asemenea anvergură mizând exclusiv pe resurse private. Oricum, nu vă gândiți la sume fabuloase, ci la câteva sute de mii de euro. Bani care, cel puțin într-o anumită măsură, pot fi recuperați din beneficiile directe ale galei. Cu puțin noroc și ceva creativitate, ba chiar s-ar putea obține profit direct.
Dincolo însă de acest aspect, România are nevoie de modele. De campioni reali, și nu inventați. De imagini care să spulbere mitul românilor damnați, care nu sunt în stare să facă performanță la nivel mondial. Lucian Bute este unul dintre acești campioni. Efectele victoriilor lui nu se resimt doar în domeniul sportului. Faptul că mai mulți adolescenți vor lua drumul sălilor de box ori se vor orienta către alte sporturi reprezintă un beneficiu minor în comparație cu efectul de pansament aplicat, în mentalul colectiv, complexelor de inferioritate promovate de discursul public.
E drept, victoriile lui Lucian Bute pot genera și frustrări. Pentru că e călduț și confortabil să te scalzi într-un ocean de mediocritate
