Plecaţi de la Wanze - Belgia, rutierii urmau să ajungă marţi seară în Franţa, la Arenberg - Porte du Hainaut. O etapă ciudată, cu şapte pasaje în care s-a pedalat pe piatră cubică, lucru deloc pe placul celor aflaţi în concurs. Nervoşi din cauza accidentelor dese petrecute până acum, cicliştii au cerut organizatorilor ca la ediţia de anul viitor să fie mai atenţi atunci când "desenează" traseul.
La început a fost pe mâna "căpcăunilor" olandezi. Nu s-au petrecut lucruri spectaculoase. Olanda nu are un relief variat, astfel că Turul Franţei s-a ţinut pe un plat incredibil de plictisitor. Rutierii au pedalat mai mult pentru posteritate şi pentru a le face pe plac locuitorilor din Ţara Lalelor, acolo unde fiecare deţine câte o bicicletă. Mai departe se cuvine să spunem câteva lucruri şi despre Belgia, următoarea gazdă a Turului Franţei. O ţară nu la fel de eternă şi fascinantă precum România, dar neaşteptat de frumoasă. Practic, este un amestesc între "maşinăria" olandeză şi latinitatea franţuzească. Chiar dacă principala ramură economică o reprezintă industria, în jur nu vezi altceva decât agricultură. Vaci albe şi cai forţoşi pe seama cărora faci glume şi spui că toată ziua nu fac altceva decât să meargă la sala de forţă. Un cal este însă ca un ciclist. Îi trebuie răbdare şi multă intuiţie.
Ieri la prânz s-a plecat din Wanze - Belgia, etapa care a avut finalul în Franţa, la Arenberg - Porte du Hainaut fiind cea mai spectaculoasă de până acum. Asta din cauza traseului foarte variat. În mod normal, într-o etapă de plat nu e normal să adaugi o căţărare de gradul patru, aşa cum a fost "Bothey climb". Dar nu asta i-a nemulţumit pe rutieri. Chinuitoare pentru ei au fost bucăţile, şapte la număr, în care au trebuit să pedaleze pe piatră cubică. Lucru absolut nefiresc, dacă ne gândim că a fost o etapă în câmpie, destinată viteziştilor. Şi deloc uman, din
