Zoltán Rostás se ocupă de istoria socială a Şcolii sociologice de la Bucureşti de aproape treizeci de ani. A început să înregistreze convorbiri cu participanţi şi participante la campaniile monografice, echipele regale studenţeşti şi şcolile Serviciului Social în prima jumătate a anilor 1980, când perspectiva valorificării lor prin publicare era, în cel mai bun caz, îndepărtată şi neclară.
Sociologul începe să publice interviurile în anul 2000: primul volum apărut reuneşte convorbirile din anii 1985-86 cu Henri H. Stahl, cel mai apropiat colaborator al lui Dimitrie Gusti (Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl, Ed. Paideia, 2000), al doilea pe cele cu zece monografişti/ste din prima generaţie (Sala luminoasă. Primii monografişti ai şcolii gustiene, Ed. Paideia, 2003), iar al treilea cuprinde şase interviuri ample cu a doua generaţie de monografişti (Parcurs întrerupt. Discipoli din anii 30 ai Şcolii gustiene, Ed. Paideia, 2006). Strada Latină este al patrulea volum din această serie şi conţine convorbirile cu unsprezece participanţi şi participante la echipele studenţeşti voluntare şi la activităţile de pregătire a Serviciului Social.
Volumele de istorie orală ale lui Zoltán Rostás nu sunt, însă, utile doar celor care cercetează istoria sociologiei româneşti, întrucât feliile de viaţă povestite acoperă zone ale vieţii cotidiene interbelice, grupuri culturale, categorii sociale, activităţi şi experienţe dintre cele mai diverse şi neaşteptate. Cu astfel de povestiri mici din volumul Strada Latină, despre oameni mai mari sau mai mici (dimensionarea este mai curând ironică sau, şi mai bine, din perspectiva microistoriei, a istoriei oamenilor obişnuiţi), voi arăta o posibilă imagine alternativă a interbelicului românesc, la intersecţia vieţii cotidiene cu un plan statal autoritar de modernizare şi construcţie naţională.
Viaţa în anii 20 ş
