Poate nu ne-am fi gândit la comparaţia cu situaţia din 2005, dacă europarlamentarul Cristian Preda nu ar fi declarat, într-un interviu incendiar, publicat în România liberă: „mă tem de un scenariu de genul Radu Vasile sau Călin Popescu Tăriceanu: de un prim-ministru care e atât de sigur pe sine, că nu mai vrea să plece“. Atacul direct al fostului consilier prezidenţial, acompaniat de criticile Sulfinei Barbu, la adresa întârzierii cu care guvernul a solicitat ajutor de la UE, de regretele lui Ioan Oltean faţă de amânarea remanierii şi de tristeţile lui Sever Voinescu, provocate de mutarea „sufletului PDL“ la guvern, în dauna trupului partidului, ridică un colţ al cortinei în spatele căreia se dau luptele pentru viitorul PDL şi poate chiar al ţării.

Iritat de presiunile celor care cer imperativ remanierea, guvernul a valorificat politic inundaţiile din Moldova, străduindu-se să-şi demonstreze eficienţa şi apropierea de oameni, pentru a deturna atenţia publicului de la modul în care a gestionat criza economică. Premierul a fost peste tot, a ridicat saci, a suportat şi protestele violente – inclusiv cu ouă şi roşii -, şi-a expediat miniştrii în teritoriu şi a anunţat o rectificare bugetară. Nicăieri însă Emil Boc nu a reuşit să se intersecteze cu Traian Băsescu, prezent şi el în localităţile afectate şi încercând să preia controlul în punctele nevralgice. Ne putem aştepta, de pildă, ca digul de la Săuceşti să repete istoria podului de la Mărăcineni. Deşi Traian Băsescu nu a dezavuat nicio secundă guvernul în public, el a dezaprobat tacit mărirea TVA, poate şi pentru că, atunci când şi-a asumat misiunea ingrată de a anunţa el însuşi intenţia de reducere a salariilor şi pensiilor, a justificat sacrificiul cerut prin dorinţa de a proteja economia de o mărire a TVA şi a cotei unice.

Fie că domnul Băsescu a fost nemulţumit de atitudinea şi prestaţia guvernului