Dacă vă amintiţi, cartea lui Sorin Adam Matei, polemic intitulată Boierii minţii, despre care am scris la un moment dat, a stârnit o mulţime de valuri pro şi contra. Idolii forului, al cărei subtitlu este De ce o clasă de mijloc a spiritului este de preferat „elitei“ intelectualilor publici, recent apărută la Ed. Corint sub coordonarea lui Sorin Adam Matei şi a Monei Momescu, continuă preocupările „antielitiste“ ale lui Sorin Adam Matei, sub forma unei culegeri de articole semnate de mai mulţi autori pe această temă. Cum era de aşteptat, cartea a stârnit numeroase reacţii, „poziţionări“, catalogări şi delimitări. Şi mă mir că Sorin Adam Matei se declară rănit fără vină de cei care au polemizat cu cartea asta.

Recunosc că nu prea înţeleg cum devine cazul cu clasa de mijloc a spiritului versus „elita“ intelectualilor publici. Întotdeauna vor exista intelectuali care se bucură la un moment dat de mai multă audienţă decât alţii. Cu alte cuvinte, întotdeauna vor exista intelectuali publici şi intelectuali care, din diverse motive, nu vor (sau nu pot) să atingă o notorietate de prim-plan în viaţa publică. Să spui apoi că intelectualul generalist, care n-are o anumită specializare, şi-a trăit traiul şi că a venit vremea intelectualului care are expertiză într-un anumit domeniu, asta mi se pare mai degrabă exprimarea unei dorinţe decât rezultatul unei observaţii. Ca să nu mai zic că şi aşa-zisul intelectual generalist are de obicei o specializare iniţială şi foarte adesea un doctorat în specialitatea cu pricina. Aşa că să încerci să-i retragi calitatea de intelectual lui Liiceanu pentru că n-ar fi filosof, ci e doar profesor de filosofie sau, în ciuda pregătirii sale de specialitate, să spui că n-ar fi decât un intelectual generalist, asta mi se pare o doctă căutare a nodului în papura lui Liiceanu. La povestea asta cu intelectualul generalist o să mă întorc. Dar d