A trecut aproape neobservat la noi decretul preşedintelui interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, prin care se declară ziua de 28 iunie 2010 ca ziua ocupaţiei sovietice. Un fel de comemorare a decesului libertăţii acestei părţi de lume românească. În paranteză fie spus, nu cumva ar trebui să ne păstrăm şi noi, ca sărbătoare neagră, ziua de 23 august? Decretul dlui Ghimpu a supărat teribil două categorii de inşi: tovarăşii din clica comunistă a lui Voronin şi Duma de la Moscova. Aceasta din urmă a dat şi un fel de replică, foarte promptă, care consideră acest act drept „un act planificat al unei campanii politice... o încercare directă de denaturare a istoriei mondiale...". Iar un înalt reprezentant al Dumei, Alexei Ostrovschi, declară că preşedintele moldovean denaturează adevărul istoric. Care „adevăr istoric" o fi în mintea kaghebistă a înaltului reprezentant rus?

Se ştie cât de greu s-a obţinut recunoaşterea genocidului de la Katyn şi câte frâne au pus dezvăluirilor oficialităţile ruse chiar după ce aceasta avusese loc. Şi cât a durat până când să apară documentul propus de Beria şi semnat de Stalin prin care se ordona odioasa crimă. Se vede treaba că în vorbe puterea sovietică nu mai există, dar în fapt ea lucrează subteran, pe sub aceea, zice-se democratică, a Rusiei de azi.

Acum vreo 15 ani, cineva relata că, ajuns nu ştiu unde în Ucraina, deja o republică liberă, un cetăţean, aflând de unde vine, i-a spus că românii sunt fascişti. Las la o parte faptul că ruşii, ca şi ucrainenii, nici n-au avut de-a face cu fasciştii (cei italieni), ci cu naziştii, însă formula aceasta, dictată de propaganda sovietică, începând din anii războiului şi, probabil, până azi, a rămas în creierele spălate ale multor cetăţeni din fosta Uniune. În minţile simple ale acelor oameni s-a imprimat deliberat, de către o propagandă criminală, ideea că toţi cei care li s-au