Acest text are legătură cu Elena Udrea. Dar nu este despre Elena Udrea. Până la urmă, faptul că a ales să ajungă îmbrăcată oșenește la Satu Mare e o problemă de gust. De altfel, chiar ea a recunoscut, în momentul în care a coborât din mașină, că ”stați așa, că am o problemă cu ținuta”.
Ce m-a zgârâiat cu adevărat pe retină a fost, însă, ideea aducerii unui grup de școlari, îmbrăcați, de asemenea, în straie populare, să danseze cu ocazia vizitei ministrului. Pentru asta, primarul merită un premiu. De imbecilitate. Dincolo de imaginile pionierilor și șoimilor patriei care îi așteptau cu flori pe Elena și Nicolae Ceaușescu (pentru cei care își mai amintesc), e un lucru elementar și de bun simț (pentru mine, mă scuzați) să nu-i amesteci pe copii în orice are sau ar putea avea legătură cu propaganda politică. Să-ți faci capital de imagine pe seama inocenței lor.
Desigur, nu trebuie să fiți de acord cu mine, dar cât timp există prezumția că niște copii nu-și pot asuma responsabilitatea faptelor lor, io zic să fie lăsați în pace. Iar dacă primarul și-a dorit show, atunci să fi plătit o formație de dansuri populare (de seniori) să vină și s-o încânte pe Elena Udrea.
***
Și o mică supărare și pe televiziuni. Și corectitudinea lor când nu e cazul. După ce i s-a oferit pâine și sare, Elena Udrea a primit și un păhărel de horincă. No, și când să văd dacă știe ori nu obiceiul locului (atât gazda, cât și invitatul dau primul pahar peste cap, apoi se toarnă din nou în pahare și fiecare bea după propriul său ritm), stop-joc: momentul a căzut la montaj. A nu se invoca ideea cu lupta împotriva alcoolismului, că orice medic îți poate spune că, în cantități limitate, alcoolul e medicament.
Acest text are legătură cu Elena Udrea. Dar nu este despre Elena Udrea. Până la urmă, faptul că a ales să ajungă îmbrăcată oșenește la Satu Mare e o problemă de gus
