Guvernanţii au ales, până acum, cele mai proaste decizii din cele, e drept, puţine avute la îndemână (măriri de taxe vs. micşorare de pensii, scăderi de venituri vs. reducerea cheltuielilor etc.), aşa încât, păstrând această logică, ar trebui să vedem care sunt următoarele decizii cele mai proaste, măcar pentru a şti ce să nu facă. Poate, conştientizând din vreme opţiunile cele mai proaste, nu vor mai ajunge să ia decizii de „da sau nu“ cu spatele la zid. În primul rând, ar trebui să nu abandoneze chestiunea importantă legată de echilibrele bugetelor României.

Faptul că bugetele noastre publice rămân dezechilibrate structural lasă o marjă mică de manevră guvernului. Dacă la nivelul politicii salariale se mai poate lucra, la nivelul pensiilor, decizia Curţii a blocat un proces care s-a dezvoltat într-o direcţie complet nesustenabilă. Consecinţa firească, pentru a evita colapsul unui sistem care are nevoie anual de un transfer de 2 până la 3 miliarde de euro de la bugetul de stat - o sumă ucigaşă pentru stat şi pentru economie –, este: 1) îngheţarea pensiilor pe ani buni de acum încolo; 2) impozitarea lor începând cu anul viitor, inclusiv a celor sub 1.000 de lei, scutite acum. Orice alt pas în politica pensiilor este sinucigaş, pentru că a face transferuri de 2% din PIB dintr-un buget de 32% este imposibil de susţinut economic (10% din PIB se duc pe plata pensiilor cu aceste transferuri, ceea ce economia nu poate suporta, orice ar zice Curtea Constituţională. Cu atât mai mult cu cât PIB-ul e tot mai mic, iar suma respectivă, adică 12 miliarde de euro, fixă!).

Consecinţa acestor transferuri, de neevitat anul acesta şi cu siguranţă şi anul viitor, pune o presiune uriaşă pe bugetul de stat.

Statul va fi din nou flămând după bani şi va avea ca priorităţi de finanţare, ca întotdeauna, plata la timp a pensiilor şi salariilor, cu orice risc. Adică, cu ris