Împărţirea sarcinilor domestice scade rata divorţurilor, spun studiile. În societatea românească, dominată încă de diviziunea tradiţională a muncii în familie, tinerii încep revoluţia. Orele tot mai lungi petrecute la serviciu de ambii parteneri de cuplu îi obligă să se împartă între familie şi carieră. Se poate ajunge la frustrări şi reproşuri sau la un „aranjament echitabil“.

În copilăria Alexandrei, mama era cea care făcea mâncare, dădea cu aspiratorul, ştergea praful şi curăţa baia. Tatăl o scotea la plimbare, meşterea tot timpul câte ceva prin casă, din când în când călca rufele şi spăla vasele. Împărţirea sarcinilor domestice în casa părinţilor a rămas aproape neschimbată în cei 30 de ani ai Alexandrei. Şi corespunde „Profilului familiei româneşti contemporane", publicat de cercetătorul Raluca Popescu în revista „Calitatea vieţii" (2010), editată de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii.

Citiţi şi:

De ce partenerii dintr-un cuplu ajung să semene?

După 50 de ani, îşi reînnoiesc jurămintele

Alexandra nu a urmat însă exemplul părinţilor. Şi nu pentru că ar fi vrut să „schimbe modelul tradiţional", ci pentru că timpul pe care i-l lasă liber jobul nu-i ajunge să aibă grijă de casă. Aşa că majoritatea treburilor gospodăreşti au fost preluate de soţul care are un program mai lejer la serviciu. „Spăl rufe, dau cu aspiratorul, plătesc facturi, fac piaţa, renovez prin casă", explică Radu (29 de ani). Tot el petrece şi cel mai mult timp în bucătărie. „Împărţirea" s-a făcut pe principiul „cine are timp, ăla face", spune el. „Nu mi se pare normal să vină ea de la serviciu la zece seara şi să se apuce să spele vase şi să dea cu aspiratorul."

Ajutor de la părinţi

Olivia (31 de ani) şi soţul ei Bogdan (33 de ani) sunt părinţi de doi ani. Locuiesc împreună cu părinţii ei, care au grijă de fetiţă, Ioana, cât timp ei sunt la serviciu,