Te cheamă televiziunile mogulilor (mogulii răi cheamă opoziția, mogulii buni cheamă puterea, nu-i aşa?!) să comentezi cum e cu inundațiile. Ratingul e asigurat de Preşedinte care iar dă cu adevărul în gard. Poți să negi realitatea ieşită din albie? Cum de îşi tot aşează casa în calea apelor de ceva ani?, vine întrebarea corectă, doar că adresantul nu e cel potrivit.
Eram ziaristă când, acum vreo 10 ani şi mai bine, vedeam Săuceştii tot sub apă. Nici un dig de atunci, dar nici un primar cu mintea acasă care să interzică ridicarea locuințelor în aceleaşi locuri inundabile. Edilii sunt primii care ar trebui să fie acuzați nu de țățism, ci de subminarea siguranței cetățeanului. Apoi mai e şi încăpățânarea românului pățit, care nu-şi părăseşte bătătura şi agoniseala doar fiindcă se zvoneşte că vine potopul.
Să îşi facă asigurări! Corect, dar cu ce bani şi cu ce firme? Când preşedintele a lovit enervat zidul casei netencuite, m-am gândit că plama ar fi vrut să aibă altă țintă.
Sentimentul pe care îl ai, văzându-i mânia Preşedintelui, e că prea o ia personal. El, ca om, poate sa pară şi simpatic, şi ofticat, ba de-a dreptul deznădăjduit, doar ca amărâții de cetățeni nu se adresează trăirilor lui, ci autorității pe care o întruchipează. Nu cu Traian Băsescu, omul, fostul comandant de vase străbătând ape mult mai mari decât cele care urmează să vină la Galați, se țățeste femeia desfigurată de dezastrul din jur, ci cu instituția pe care o reprezintă. Obişnuințele unei națiuni nu se schimbă în timpuri aprige şi supuse dezastrului. Dar îndată ce se termină sinistrul, poți să începi reconstrucția. Doar să nu ne prindă anul electoral.
Omul poate fi dezinformat, dar când e vorba să fie cineva acuzat de minciună mai degrabă întorc privirea către autorități, aceleaşi autorități care se vor retrage odată cu apele, în spatele uşilor capitonate, să-şi tragă sufl
