Cristian Preda are dreptate să ceară demisia lui Emil Boc. Problema premierului nu este, în opinia mea, una care, în mod esenţial, ţine de dilema competenţei ministeriale, ci de domeniul eficienţei politice. Adică una de management politic, fapt punctat şi de Cristian Preda.

Pur şi simplu, Emil Boc nu are acel "muşchi" vital care să-l recomande drept un redutabil adversar politic şi, mai ales, drept un lider. Mai exact, Emil Boc este total incapabil de gestionarea cu rece discernământ a acelor situaţii letale ordinii şi funcţionalităţii politice ale unui partid. Şi anume: 1. ţinerea în frâu a mercenarilor politici (a.k.a "baronii"), căci, să nu ne amăgim cu merişorul de aur al moralităţii de haită, orice partid îşi are nucleul de lichele - vezi delirul de factură organizatorică comunistoidă instaurat în PDL de tripleta Blaga-Berceanu-Videanu; la acest capitol, ori eşti bărbat ori rişti să fii tratat de propriii "colegi" doar ca o damă de companie; 2. proba de foc a împăcării extremelor, adică tactul de-a face să coexiste şi, câteodată, să coopereze inteligent, fără a-şi da cu bâtele-n cap şi fără a face troc de clientelă, valorile cu diletanţii (da, şi diletanţii joacă un rol-cheie în tacticile ofensive ale unui partid, dar asta e o altă poveste). Una peste alta, Emil Boc este un excelent diplomat - repet: un excelent diplomat! -, o raritate frapantă într-un mediu politic în care grohăiala retorică şi linşajul pe la spate ţin loc de raţiune, dar, în opinia mea, nu putem vorbi sub nicio formă de un om politic în persoana premierului. De ce? Pentru că e prea ţâfnos. Mai departe, descifraţi voi. Însă se impune o întrebare simplă. Dacă Emil Boc îşi va da demisia, cine i-ar putea lua locul? Întreb, deoarece, din câte observ, PDL-ul nu se poate lăuda cu vreun careu de aşi în materie de posibili premieri şi, în general, cu politicieni dotaţi cu nervi tari (căci, trebu