Duşmani neîmpăcaţi ai legii, Frunda & UDMR & PSD i-au pus gând rău încă de acum 5 ani, când Monica Macovei a promovat primul proiect de lege (Markó Béla a părăsit şedinţa de guvern în care se discuta actul normativ, iar PSD a contestat-o la Curtea Constituţională). N-au reuşit atunci şi nici în 2007 din cauza presiunilor Comisiei Europene, care cerea intempestiv un instrument de verificare a averilor demnitarilor, ca mecanism de luptă împotriva corupţiei. N-au reuşit şi pentru că politicienii se sfiau încă să sfideze pe faţă organismele europene, dar şi pentru că aveau înainte două rânduri de alegeri.

Acum, liberă de aceste constrângeri, conştientă de pericolul reprezentat de ANI, care le-a luat la verificat averile, clasa politică şi-a unit forţele şi a izbutit. N-a mai contat nimic: nici opinie publică, nici ambasadori, nici Comisie Europeană, nici măcar dezicerea de poziţiile anterioare în ce priveşte anticorupţia – cazul PDL şi PNL. N-a contat decât dorinţa de a avea culoar liber spre aranjamente, matrapazlâcuri şi hoţie, cât mai departe de ochii presei şi ai electoratului. Frunda nu a fost decât „avocatul diavolului“, în spatele căruia s-au încolonat milităreşte cu toţii.

Democrat-liberalii nu doar că s-au dovedit a fi plămădiţi din acelaşi aluat cu ceilalţi politicieni, dar l-au sfidat deschis pe şeful statului, ceea ce arată cam care va fi soarta clientelismului, contractelor oneroase pe bani publici şi a măsurilor de austeritate guvernamentală. Tăcerea lui Emil Boc de după această mare victorie este la fel de grăitoare ca votul anti-ANI, dat de Blaga şi Berceanu.

Întreaga clasă politică mizează însă pe amnezia, indiferenţa sau complicitatea societăţii civile. Ei bine, se înşală! Protestul ONG-urilor nu a avut efect acum, dar „listele negre“ cu parlamentarii care îşi vor secretiza elemente-cheie în declaraţiile de avere vor fi o lectură ins