Romania anului 2010 este mai lipsita de repere si de certitudini decit oricind: comunismul nu mai pare multora o nenorocire, iar roadele capitalismului par cu totul amare. Plutim in deriva. La propriu si la figurat. La finele saptaminii trecute am putut urmari la majoritatea programelor de stiri cum ca, nici mai mult, nici mai putin, Partidul Comunist Roman a fost reactivat. Dupa ce am vazut despre ce era vorba, m-am mai linistit: o adunatura de pensionari cu mintea in repaus ori prea disperati de recentele masuri guvernamentale, la care se mai adaugau citiva indivizi turmentati, impresionati de faptul ca au ocazia sa vorbeasca de la o tribuna si care bolboroseau clisee peste clisee, crezind ca la asta se reduce comunismul. A urmat intonarea unor cunoscute slagare pionieresti, recitarea citorva poeme (apartinind lui Adrian Paunescu, cui altcuiva), dupa care respectivii s-au dus la culcare, cu tot avintul lor proletar. Dincolo de circul de prost gust, mi-am spus, nu este exclus ca, pe vremurile acestea, o atare idee, serios pusa in practica, sa-si gaseasca destui adepti. Culmea, nu doar in rindul celor de virsta a treia, ci si in rindul tinerilor incuiati, care nu au avut de unde sa invete ca, totusi, comunismul este cea mai mare nenorocire care s-a abatut asupra acestui popor, pe care l-a scos din istorie vreme de jumatate de secol. Cine il mai regreta azi pe Ceausescu, ne-am putea intreba. Ar fi macar trei categorii de oameni care impartasesc, amnezici, neghioaba opinie. Dupa cum vom vedea, exista explicatii logice in fiecare caz. In primul rind, sint fostii activisti, indivizi care pe vremea pripit impuscatului detineau un post-cheie, aveau puterea de decizie, faceau parte din protipendada. Nu ii pling, caci si dupa 1989 si-au prelungit unele privilegii, numai ca si-au pierdut autoritatea directa, ceilalti nu s-au mai temut de ei in aceeasi masura. Chiar daca anumi