Mă gândesc de ceva vreme la un proiect editorial inedit şi îl vântur aici, poate preia cineva ideea gratis: ce ar fi să scurmăm în arhivele ziarelor şi să vedem care erau scandalurile zilei din urmă cu un an, să mergem pe firul evenimentelor şi să analizăm ce s-a ales de ele? Cred că ar ieşi ceva spectaculos din acest experiment.

Modul în care se face agenda publică şi mediatică naşte un fel de vârtej al scandalurilor care ţin două-trei zile, le schimbăm permanent, uităm de ele, unele teme revin, altele se pierd, nu rămânem cu mai nimic, cu excepţia sfintei indignări. Iată, de pildă, inundaţiile. Am dat peste o lungă analiză pe care am scris-o în 2005, când cu inundaţiile de atunci. Reflexele politicienilor şi ziariştilor sunt aceleaşi până la detaliu. Ion Iliescu are dreptate: politicienii ar trebui să se abţină de la vizitele la faţa locului, mai mult încurcă. În acelaşi timp, nu e limpede dacă sistemul de intervenţii în caz de urgenţe, pe care îl găseam cam şubred în 2005, a fost reglat în aceşti câţiva ani. Ne trezim o dată la câţiva ani că apele iau nişte sate, dar între inundaţii nu venim cu nici un plan coerent de strămutare a locuinţelor construite în zone inundabile, cu nici un plan de redare către natură a luncilor abuzate de politica ceauşistă de sistematizare a agriculturii.

Asemenea planuri, puse serios în aplicare, ne-ar costa pe toţi mult mai puţin decât să refacem mereu şi mereu casele dărâmate de ape şi infrastructura oricum şubredă. Traian Băsescu le-a spus pe ton răstit sinistraţilor că asta e ultima dată când mai primesc materiale de construcţii de la stat şi că ar trebui să-şi facă asigurări pentru locuinţe. Bună intenţia, dar mă îndoiesc că va fi ultima dată, dacă ceva nu se schimbă la modul serios. Pentru că ceva similar spunea preşedintele şi la precedentele inundaţii. Pentru orice guvern, presiunea politică şi mediatică este im