Despre opera maestrului Constantin Blendea s-a scris mult, pe parcursul a mai bine de şase decenii. Pentru că arta sa clădită din maiestuoase rostiri sufleteşti, corelate cu ştiinţa rafinării efectelor şi a judecăţii plastice riguroase, nu putea trece neobservată. S-a vorbit adesea despre "rostirile sale sobre, de autentică dăruire interioară", despre "geometriile plutitoare" cu mângâieri de catifea, despre "candorile luminoase şi cordiale"; şi despre tăcerile din picturile sale, de o exuberanţă copleşitoare. Despre "prospeţimea de sentiment" pe care o emană toate compoziţiile maestrului, fie că abordează tema "aripilor solitare", a "plutirilor spaţiale" sau a "obiectelor în dialog".

Toate conturează un regal de misterioase şi rafinate sinteze arhitecturale. Iată de ce pictorul Constantin Blendea, născut în 1929, în comuna Peştişani, judeţul Gorj - locul de unde pornea în lumea celebrităţii artelor şi Constantin Brâncuşi - rămâne unul dintre cei mai reprezentativi pictori români contemporani. Recenta sa expoziţie retrospectivă de la Palatul Parlamentului, Sala "Constantin Brâncuşi", ne-a readus în spaţiul de excelenţă al marii sale arte. Prilej unic de a călători în universul "poeziei cromatice" a maestrului, reunind lucrări datând de la primele începuturi - anul de debut 1956 - şi până în prezent.

Care sunt temele sale predilecte? "Ideea de zbor şi ce înseamnă plecarea cocorilor, de pildă", mărturiseşte maestrul… Arta sa este un omagiu adus formei şi culorii, este un alt fel de a privi forma, rămânând în datele picturii tradiţionale. O pictură care trăieşte în spaţii ample, brăzdate de lumina dimineţii sau a înserării, în care cresc şi rodesc uimitoare gânduri de speranţă.

“Pentru mine nu există lucrare fără culoare”

Ce a însemnat această expoziţie pentru pictorul rafinamentelor cromatice? "La zece ani după ultima retros