Este o practica obisnuita ca in situatii dificile ale unei comunitati seful statului sa faca o vizita insotit de obicei de un grup de persoane cu expertiza si putere de decizie.

Prezenta sa este de obicei una simbolica, menita sa dea semnalul tonic al preocuparii celor investiti cu inalte demnitati ca cei napasatuiti nu sunt singuri.

Nu ii cere nimeni primului demnitar al tarii solutii imediate, orice om de bun simt stie ca acesta nu poseda o bagheta magica cu care sa solutioneze necazurile comunitatii vizitate.

Dar fara sa i-o ceara nimeni, presedintele trebuie sa adopte in mod firesc o atitudine, un ton, o gestica menite sa induca o relativa incredere, la fel cum preotul da unui crestin speranta in moment de restriste.

Acest tip de atitudine incurajanta au adoptat toti fostii presedinti cu ocazia nenorocirilor ce nu au ocolit tarisoara noastra.

Culmea, chiar si actualul presedinte in mandatul anterior a dovedit reale aptitudini de lider implicat emotional in tragedia celor ce l-au investit cu inalta demnitate.

Inundatiile din acest an, printre cele mai cumplite prin amploarea tragediilor, soldate cu victime omenesti si pagube materiale imense, ne-au pus insa in prim planul media un altfel de presedinte.

Irascibil, certaret, dand indicatii pe care nu i le cerea nimeni, raspunzand unor intrebari care nu asteptau raspuns prezidential, fara o vorba buna de incurajare, de sustinere morala, presedintele Romaniei arata deplorabil.

Este incredibil cat de neinspirat, dar si cinic s-a dovedit atunci cand, plin de artag, a intrebat un sinistrat disperat daca are asigurare pentru casa distrusa de ape. Te puteai astepta ca o asemenea intrebare sa vina de la un agent de asigurari, dar nu de la primul demnitar al tarii.

In mod cert, multe din reprosurile prezidentiale adres