Acum cinci ani am făcut pentru Dilema veche o analiză a modului în care s-a comportat statul român la inundaţiile de atunci. Articolul se numeşte „O învălmăşeală binevoitoare – statul român la inundaţii“ şi poate fi citit la secţiunea „Dileme de altădată“ de pe site-ul revistei.

Vorbeam atunci despre ficţiunea legală care este Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, o structură formală foarte complicată care reuneşte pe hîrtie ministere, prefecturi, autorităţi locale şi vechea Protecţie Civilă. Evident, structura de comitete şi comiţii este ilogică, aşa că, atunci cînd s-au produs acele evenimente, Protecţia Civilă a intrat în priză rapid, iar miniştrii, prefecţii şi celelalte autorităţi locale s-au repezit care cum puteau să ajute, fără nici o legătură cu organizarea şi atribuţiile de pe hîrtie. Ceea ce pare că se întîmplă şi acum. Doar că ne aducem aminte de problemă cînd ne loveşte cîte ceva. Atunci, în 2005, şeful întregii structuri administrative, Vasile Blaga, declara că „Mă mir că mai acţionează în condiţiile astea“. Întîmplător, acelaşi om este acum ministru şi cred că întrebarea legitimă pe care ar trebui să i-o adresăm este ce a schimbat în aceşti ani (cît a fost prin Guvern) şi ce a pus în practică din lecţiile învăţate atunci. Nu am informaţia necesară să trag vreo concluzie, dar cred că viitoarele anchete jurnalistice de la această întrebare ar trebui să plece.

Dacă aşteptaţi ca acesta să fie încă un articol isteric în care politicienii sînt criminali, funcţionarii idioţi şi sinistraţii victime nevinovate, nu va fi cazul. Sînt destule prin presă aşa. De fapt, presa reacţionează acum exact, dar exact, ca atunci. În primele zile este pur isterică. Apoi, este isteric-sufletistă şi face campanii, binevenite, de strîns şi trimis ajutoare. Pe urmă, o parte a presei va descoperi cazurile în care şi oamenii sînt de vină, ba că ş