Hoya, sau floarea de ceară, cum este denumită popular, este o plantă originară din sud-estul Asiei şi estul Australiei, cu tulpini subţiri căţărătoare sau pendente, frunze groase pieloase şi flori mici, ca de ceară, dispuse în buchete.

Hoya este o plantă cu tulpini lungi, uşor lemnificate, dar flexibile, prevăzute cu rădăcini fixatoare în dreptul nodurilor. Frunzele de formă ovală sunt foarte groase.

Deosebit de interesante sunt florile albe, făcute parcă din ceară sau porţelan. Ele sunt mici (1,5 cm diametru), de formă stelată, cu o coroană staminală roz închis, reunite într-un buchet rotunjit. Parfumul discret este altă calitate a lor. Planta îşi păstrează bine frunzele şi înfloreşte abundent pe parcursul verii. Nu este prea exigentă în privinţa căldurii şi se mulţumeşte iarna cu 12-13°C. De altfel, creşte destul de repede, iar florile ei au un parfum aşa de puternic, încât vor înmiresma camera sau balconul în care vă decideţi s-o amplasaţi. Mai este numită şi „Lacrimile Maicii Domnului“, deoarece, dacă atingeţi florile, acestea elimină picături de apă asemănătoare cu lacrimile, care au şi un gust foarte bun.

Înflorirea depinde foarte mult de modul cum iernează planta. Condiţiile optime sunt: căldură nu prea multă (maximum 15-18°C) şi apă puţină. Este foarte important ca plantei să nu i se schimbe locul prea des.

Atenţie se acordă udării, care se face regulat, evitându-se excesul de umezeală, când rădăcinile putrezesc, iar frunzele se vestejesc şi se zbârcesc. În asemenea situaţie, planta trebuie transplantată imediat într-un pământ proaspăt care să lase apa să se scurgă repede. Substratul de cultură trebuie să se dreneze bine. El poate fi alcătuit din pământ de frunze, turbă fibroasă şi nisip, în părţi egale.

Transplantarea se aplică primăvara numai dacă este necesară.

Fertilizarea nu este indispensabilă. Cantităţile de îngrăşă