Guvernatorul Mugur Isărescu a găsit cu cale să iasă de mai multe ori la rampă în ultimul timp pentru a avertiza împotriva cheltuielilor nesustenabile ale statului, fluturând ameninţarea inflaţiei în caz că operaţiunea de amputare a acestor cheltuieli nu va reuşi. Dl Isărescu s-a referit direct la cheltuielile cu pensiile şi salariile, asupra majorării cărora, spune domnia sa, a avertizat de mult că nu va putea fi susţinută şi că oricum nu mai poate fi susţinută acum, în condiţii de criză.
Nu s-ar putea spune deloc că nu este aşa! Creşterea economică din 2004-2008, în contul căreia au fost mărite şi pensiile, şi salariile bugetarilor, a fost una efemeră, bazată fiind pe consum din import, finanţat prin credite din bani tot de import. Această creştere s-a dus şi nu va mai veni niciodată şi deci şi salariile, şi pensiile majorate pe seama ei ar trebui ajustate! Sectorul privat a făcut deja acest lucru cu salariile în 2009. Statul, întârziind numai şi numai din motive electorale ajustarea, o face în 2010, dar, tocmai din cauza întârzierii, aceasta costă acum şi mai mult. Plus că la costul în sine al ajustării se adaugă acum costul împrumuturilor contractate exact pentru a nu o face când trebuia. Dl Isărescu a lansat într-adevăr atunci, la vremea potrivită, avertismentul despre care vorbeşte acum, numai că a făcut-o aşa, abstract, mai mult teoretic! Ar fi fost de ajuns atunci să dea drumul măcar puţin la inflaţie spre a dovedi ceea ce spune abia acum, anume că majorările de venituri fără acoperire se transformă în inflaţie. Şi poate ar fi fost mai puţin rău astăzi decât este!
Altceva este însă mult mai important! Situaţia de astăzi este cauzată doar în parte de destrăbălarea statului şi managementul incompetent, coruptibil şi risipitor al acestuia. Grosul este cauzat de dezarticularea produsă în economie de un anumit tip de expansiune a capitalului privat străi
