Se spune că, în fotbal, nu mai există „echipe mari“ şi „echipe mici“. Şi totuşi... Care ne mai sînt reperele?
Asta e o marotă corect sportivă. Evident că există în continuare echipe mari şi echipe mici, ceea ce nu exclude accidentele de parcurs, vezi Franţa şi Italia. Diferenţa o face ADN-ul echipelor mari, care are inclusă capacitatea de a reveni. Momente, perioade de cădere există. Ghinionul celor mici e că nu se întîmplă, deocamdată, ca toţi cei mari să pice în bot în acelaşi timp. Nici n-ar fi logic. Azi alunecă pe coaja de banană unii, mîine, alţii. Cînd Cupa Mondială va fi cîştigată de Ghana sau Paraguay, atunci vom asista la apusul echipelor naţionale. Nu e exclus, dar nu e previzibil. În Europa, semnalele au fost Danemarca şi Grecia. Dar la nivel planetar marja de eroare nu există. Pentru că acolo, cînd obosesc jucătorii lumii vechi, se iţesc sud-americanii, şi cînd o iau ei razna se restructurează europenii. Germania, Argentina, Italia, Argentina, Germania, Brazilia, Franţa, Brazilia, Italia, ?????. Cînd „?????“ va ieşi din această logică mai stăm de vorbă despre democratizarea performanţei.
Se spune că, în fotbal, nu mai există „echipe mari“ şi „echipe mici“. Şi totuşi... Care ne mai sînt reperele?
Asta e o marotă corect sportivă. Evident că există în continuare echipe mari şi echipe mici, ceea ce nu exclude accidentele de parcurs, vezi Franţa şi Italia. Diferenţa o face ADN-ul echipelor mari, care are inclusă capacitatea de a reveni. Momente, perioade de cădere există. Ghinionul celor mici e că nu se întîmplă, deocamdată, ca toţi cei mari să pice în bot în acelaşi timp. Nici n-ar fi logic. Azi alunecă pe coaja de banană unii, mîine, alţii. Cînd Cupa Mondială va fi cîştigată de Ghana sau Paraguay, atunci vom asista la apusul echipelor naţionale. Nu e exclus, dar nu e previzibil. În Europa, semnalele au fost Danemarca şi Grecia. Dar la ni
