se fac artişti
cei care nu ştiu să fie artişti
se fac critici de artă
e un joc de fapt
la fel ca şi rîndul ăsta în care-ţi propun
să accepţi ideea că adevăraţii artişti ai lumii ăsteia sînt scriitorii
pentru că lumea asta şi creierele ei sînt construite de cuvinte
de fapt întotdeauna a fost cuvîntul
şi în mîna scriitorului cuvîntul e dumnezeu
deci eu te-am luat cu vrăjeala asta
ţi-am spus ce vrei să auzi
şi te-am adus pînă aici. dar ca să mă înţelegi mai bine
află că acum sîntem la metrou. eu mă ţin de-un pachet de ţigări lungi
care sper să-mi ajungă pînă cînd vei clipi
şi tu te ţii de mine. ne reflectăm în oglinda de la capătul imaginaţiei
în pantaloni scurţi
pe peron. e destul de aglomerat dar noi mergem apăsat
sfidător şi ne învîrtim într-un cerc pe care ni-l delimitează
siluetele
ce ne privesc ca pe maniaci
mai sînt trei minute pînă vine metroul
şi metroul e un vers genial
uite
ca să nu ne plictisim îţi zic să nu te gîndeşti la metrou
la ce te gîndeşti?
se apropie un tren
ne dăm la o parte
e un tren care merge fără pasageri
siluetele se apropie de marginea peronului
noi ne îndepărtăm şi trenul trece pe lîngă ele
nu opreşte
n-a fost metroul
n-a fost nimic genial
mai sînt două minute pînă cînd va trece metroul nostru
să discutăm despre critici
criticii n-o să meargă niciodată cu metroul nostru
dar o să scrie despre el poveşti şi impresii
pe care le vor numi recenzii studii critice cronici literare istorii etc
o secundă
abia acum am intrat în ultimul minut
la capătul lui va veni metroul
şi metroul e un vers genial
siluetele nu mai au răbdare
înjură cu spume la gură
hai să-n jurăm şi noi. ştii să înjuri?
băga-
