Utilizatorul comun al Internetului s-a obișnuit să primească gratis ceea ce prin alte canale ar fi obligat să plătească. Informația, deși presupune costuri pentru a fi produsă, a circulat liberă, nerestricționată, creând un anumit tip de așteptare din partea consumatorilor. Dacă până în prezent, încercările de a introduce o formulă de plată pentru conținut au eșuat, vor putea noile terminale mobile de comunicare să transforme conținutul dintr-un serviciu gratuit în unul plătit? Una din consecințele crizei financiare a fost scăderea bugetelor de publicitate, fapt ce a determinat publisherii web, obișnuiți să-și acopere cheltuielile și să genereze profit din reclame, să-și reevalueze atitudinea față de de oportunitatea conținutului plătit. Un clișeu des vehiculat în ultimii ani, spune că o criză poate fi și o oportunitate pentru oamenii imaginativi. Se prea poate, ca în cazul conținutului publicat pe Internet, criza să însemne o resetare a politicilor actuale și o reintrepretare a felului în care informația este consumată.
O afacere de succes, inclusiv una online, prezintă riscul de a se anchiloza în propriul succes. Mai exact, de ce să schimbi o rețetă profitabilă, care merge. Exact asta s-a întâmplat în trecut, când anumiți publisheri s-au gândit la oportunitatea introducerii unui sistem de plată pentru a permite accesul la informațiile și analizele pe care le furnizau. New York Times a intenționat în trecut să treacă la un sistem de plată, însă a renunțat la idee pentru că scăderea numărului de cititori ar fi scăzut dramatic încasările din publicitate. Practic, NYT a preferat să nu-și taie craca de sub picioare, pentru vrabia de pe gard. Totuși, ideea ar putea fi mult mai atrăgătoare, astăzi, când încasările scad pentru toată lumea, și pentru publisherii globali și pentru cei regionali.
Un alt argument în favoarea introducerii unui sistem de plată ar fi,
