Cei 18.000 de voluntari veniţi din 170 de ţări învârtesc rotiţele nevăzute ale turneului final. În schimbul accesului la unele meciuri ale Mondialului, voluntarii muncesc şi câte 15 ore pe zi fără să primească vreun ban, ci doar cazare şi masă.

Poate cea mai des întâlnită imagine la acest Campionat Mondial în jurul stadioanelor e aceea cu o persoană îmbrăcată într-un trening galben-verde încercând să explice ceva unui suporter nedumerit. Nu e vreun fan bafana-bafana, ci un voluntar. Şi ca el mai sunt alţi 18.000.

PESTE 70.000 de cereri

În competiţia în care s-au investit miliarde de euro pentru stadioane, drumuri şi sisteme de securitate, iar jucătorii şi antrenorii sunt plătiţi cu alte milioane de euro, nişte oameni şi-au oferit serviciile în slujba celui mai mare eveniment fotbalistic al planetei pe gratis. Dacă fotbaliştii sunt cu spectacolul, FIFA cu marketingul şi Africa de Sud cu infrastructura, voluntarii sunt furnicuţele Mondialului, cei care învârtesc rotiţele turneului şi-l fac cu adevărat să se întâmple.

Îi vezi peste tot. La birouri de informaţii, la centrul media, la autobuze, la IT, la birourile de traduceri, la aeroport, în tribune şi la restaurant. În Germania, acum patru ani, au fost doar 5.000. Acum, parcă întreaga Africă a venit în ajutorul surorii din sudul continentului pentru a pune umărul la organizarea primului „Mondial negru". Povesteşte Ayina, o voluntară din Johannesburg.

„Am auzit că se fac aplicaţii pentru voluntari acum un an. M-am înscris şi eu, nu credeam că o să fiu acceptată, am înţeles că au fost aproape 70.000 de cereri din 170 de ţări, 1.500 pe zi. Singura condiţie era să ai peste 18 ani, iar interviurile au fost date în Africa de Sud şi în 52 de ambasade din lume. Am susţinut teste de limba engleză şi de ­folosit computerul, iar apoi am primit răspunsul că am fost selectată. Am participat apoi l