(fotbaliştii talentaţi ar fi fost tehnocraţi dezgustători, tehnocraţii dezgustători ar fi fost pălărieri nebuni, pălărierii nebuni ar fi fost melci excepţionali, melcii excepţionali ar fi fost mongoloizi extenuaţi, şi Woody Allen ar fi fost Claudiu Bolozan; atunci apărarea uruguayană ar fi putut invoca nebunia în meciul cu maeştrii olandezi, iar următoarele rînduri ar fi contat întrucîtva la impresia artistică a Mondialului african)

Dragă Theo,

Oare contemporanii mei mă vor trata vreodată cum se cuvine? După ce că urechea mea beteagă a suportat cu stoicism vîjîiala vuvuzelor timp de 4 săptămîni, şi am mai și calificat Olanda în finală, tot ei sunt nemulţumiţi. Îmi dă de gîndit faptul că pe străzile noastre joase au ieşit doar cîteva sute de mii de cetăţeni din cei 16,5 milioane înregistraţi oficial la ultimul recensămînt.

Am auzit că fanii care au văzut meciul la televizor m-au criticat pentru golul cu Uruguayul. Cică nici măcar amicul Gauguin n-a priceput mai nimic din faza respectivă. Mie însă mi s-a părut uşor de interpretat: un şnur de pase senzual-eufonice în buza amplă a prozaicului careu „celest”, complinit cu un şut erudit în manieră mistic-alegorică.

Ar trebui să înţeleagă şi ei odată pentru totdeauna că aşa sunt eu; nu pot finaliza mecanic, ca un mijlocaş de pluton. Şi, apropo, se pare că Gauguin are din nou chef de ceartă. Sunt convins că o să-l apuce crizele de nervi dacă primesc „Balonul de Aur"...

Ce să fac?

Vincent

Dragă Theo,

Am decis că e cazul să mă reinventez în Africa, să devin altruist şi să las orgoliile personale deoparte. Dar cum să fac, dacă golurile se lipesc de mine? N-ai văzut că grupul de studiu tehnic al FIFA mi-a pus în cîrcă şi primul gol din meciul cu Brazilia – nefericita transgresare patetică a peisagistului Filipe Mello în proprie poartă. Chiar mi-a fost milă de el, după ce arbitr