Trebuia să fie cel mai mare proiect de infrastructură din România. S-a dovedit, însă, unul din cele mai mari eşecuri. Pornită în urmă cu şase ani, construcţia Autostrăzii Transilvania nu e nici măcar aproape de punctul în care trebuia să fie.

Ba mai rău: indolenţa constructorului Bechtel obligă la refacerea unor lucrări deja distruse după ce au fost abandonate fără nicio măsură de conservare. BIHOREANUL vă prezintă în ce stadiu de degradare a ajuns tronsonul 3C al autostrăzii.

Distruse degeaba

Pe tot traseul de la Oradea la Suplacu de Barcău şoseaua îţi scutură maşina de parcă ai rula pe un teren minat, nu pe un drum judeţean. În ultimii şase ani, camioanele ce transportau materiale de construcţii la şantierele Bechtel din Suplacu de Barcău şi Chiribiş au circulat supraîncărcate, fără să le pese că în urma lor drumurile, fie naţionale sau judeţene, rămân ca după bombardament.

Acum camioanele trec rar, iar şoseaua a rămas ruină. Groapă lângă groapă, pare că de fapt întreg drumul este un mare crater. Pe localnicii din zonă îi doare cel mai rău tocmai asta, că drumurile au fost distruse pentru nimic, căci autostrada nu-i nicăieri. Şi nici nu va fi curând.

Peisaj ruginiu

Pe şantierul Bechtel de la Chiribiş primul lucru care îţi sare în ochi e un panou ce anunţă că autostrada Transilvania duce protecţia muncii spre o nouă frontieră. Întreg panoul e mâncat şi nu poţi să nu te întrebi: oare aşa or fi şi măsurile de protecţie?

La o privire mai apropiată asupra viaductului din apropiere, îţi dai uşor seama că are ceva în comun cu panoul: rugina. Barele de fier care trebuiau să-i susţină parapeţii sunt atât de mâncate încât s-au rupt, s-au desprins unele de celelalte ori chiar lipsesc cu desăvârşire. Aceeaşi culoare o are şi fierul din betonul viaductului. Şi nici barele, nici viaductul nu sunt în niciun fel protejate. Zac abandonate în