Un reporter m-a întrebat care sunt jucătorii de valoare noi pe care i-am observat la actualul turneu final al campionatului mondial de fotbal. Într-adevăr, ce valori noi au apărut? Încerc o evaluare înainte de semifinale şi mă opresc asupra jucătorilor pe care i-a consacrat campionatul mondial aflat în desfăşurare.

Sub acest aspect, sud-africanul Tshabalala iese în relief ca atacant cu intuiţie, viteză, simţ al porţii. Uruguay-ul îi dă, cu siguranţă, pe Lugano, Forlan (un excelent conducător de joc, cu pregătire completă) şi pe Suarez (acum unul dintre cei mai buni atacanţi din lume). Franţa nu l-a jucat destul pe Gourcuff, care va avea, însă, datorită valorii sale ridicate, un cuvânt greu de spus în anii ce vin. Germania a întinerit echipa şi a titularizat cu curaj (forţată în parte şi de accidentarea lui Ballack) un portar, Neuer, care aminteşte de portarii cu care altădată cucerea titlul mondial, doi fundaşi, Badstuber şi Boateng, trei mijlocaşi, Khedira, Oezil şi Kroos, şi un vârf de atac, Thomas Müller.

Nici o echipă de prim plan nu a făcut o primenire comparabilă cu cea efectuată de antrenorul Joachim Löw. De la ghanezi, Muntari şi Asamoah îmi par concludenţi. Olanda aduce, la rândul ei, numeroşi jucători care acum au ocazia să apară în prim planul lumii: Snijder, Robben, Huntelaar. Japonia îl dă pe Honda, atacant mereu însetat de gol, tehnic şi chibzuit. Italia l-a propus pe fundaşul Criscito. Paraguay-ul l-a etalat cu succes pe Nelson Valdez, jucător aflat continuu în atac, dispunând de tehnică, viteză, angajament, şi pe Cardozo. Dani Alvez mi se pare cea mai bună propunere nouă a Braziliei, iar David Villa, Pedro, Fabregas, Ramos sunt valori noi ale Spaniei.

Se poate observa că echipele care şi-au primenit loturile în cea mai mare măsură au ajuns în faze avansate ale competiţiei. Dar aceste echipe – Germania., Spania, Olanda, Urugu