Ne plangem mereu ca suntem amarati, ca ne-a lovit criza mai rau decat pe altii, ca nu avem niciun motor puternic in economia nationala, pe care sa se bazeze acum relansarea.

Si, in general, preferam sa tratam fatalist subiectul, asta e n-avem noroc!, in loc sa ne punem in mod serios intrebarea de ce om fi noi mereu in astfel de situatii.

Daca ne-am pune aceasta intrebare in mod serios, unul dintre raspunsuri ar tine de faptul ca nu suntem in stare sa valorificam ceea ce avem deja. Si am sa va dau un exemplu cat se poate de concret. Recent am avut ocazia sa petrec cateva zile in Targu Neamt, oras binecuvantat cu vecinatati exceptionale.

Neamtul este zona europeana cu cea mai mare concentrare de manastiri de mare valoare, dupa muntele Athos.

La numai cativa kilometri de oras se afla Agapia, Neamt, Varatec, Secu si Sihastria, fiecare un diamant cu specific propriu, cu muzee pline de valori, cu peisaje care-ti fura ochii si sufletul.

Exista mai putin cunoscutul, dar uluitorul schit Sihla si cutremuratoarea pestera a Sfintei Teodora.

Exista casa lui Ion Creanga, casa lui Mihail Sadoveanu, dar si zimbraria, o gradina zoologica foarte mare in care pot fi vazute inclusiv spendidele si rarele animale simbol pentru Moldova.

Anul trecut s-a incheiat si restaurarea de mare succes a Cetatii Neamtului, devenita un muzeu ce merita vizitat la orice varsta.

Cate locuri din Europa se mai pot lauda cu asa zestre? Si totusi, Targu Neamt, in loc sa fie un oras infloritor, este o urbe saraca si prafuita, cu o rata a somajului in jur de 11%, cu mult peste media nationala.

Patronii de pensiuni din zona se plang ca le merge rau, pentru ca turistii, mai ales cei straini, sunt foarte putini. Pare paradoxal, dar, din pacate, nu e pentru ca toata aceasta bogatie este minimal exploatata. @N