Pericolul pe care il aduc, in aceste zile, Dunarea si celelalte ape umflate de ploi ar fi putut fi ameliorat, evitat, poate, daca grija celor care au stapinit in Romania postrevolutionara ar fi fost indreptata nu spre jafuri, lovituri de buget si afaceri in interes personal, ci spre oameni si spre nevoile lor. In limba amerindienilor Algonquini, Mississippi inseamna „apa mare". Intr-adevar, marele fluviu taie Statele Unite pe o lungime de peste 3.700 de km si se varsa in Atlantic, in apropiere de New Orleans, orasul distrus de forta uraganului Katrina, in 2005. Supranumit Parintele Apelor, fluviul a pus, in istoria recenta, la grea incercare locuitorii asezarilor de pe malurile sale. Inundatia din 1993 a provocat pagube de peste 15 miliarde de dolari si a ucis cincizeci de persoane, amenintind in chip serios rezistenta digurilor a caror amenajare a inceput inca din 1928, la un an dupa dezastrul din 1927, cind iesirea fluviului din matca a determinat mutarea a peste 700.000 de persoane. Pe linga marele si fiorosul Mississippi, pe care americanii nu au reusit sa-l imblinzeasca de deplin, Dunarea pare mai mica si mai prietenoasa. Cu toate acestea, daca americanii au reusit sa amenajeze un curs de apa, al patrulea ca marime in lume, romanii au excelat in a nu amenaja Dunarea, a carei lungime o plaseaza abia pe locul al douazeci si noualea. O buna dovada in acest sens este ca poporul american a construit zeci de poduri peste marele fluviul, in vreme ce noi nu ne-am invrednicit a avea mai mult de doua poduri, cel de la Cernavoda si cel de la Giurgiu, desi mai multe asociatii din zona Galati-Braila duc, de ani de zile, lupte cu autoritatile, pentru a incepe constructia unui pod care sa usureze traficul rutier si feroviar din zona. La ei, tot oameni in carne si oase, se poate, la noi, nu. La noi nu exista bani pentru poduri peste riuri si fluvii (un exemplu graitor fiind sta