Noua lege a energiei regenerabile, reprezentând o variantă modificată a Legii 220 din 2008, a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu. Deşi investitorii din domeniu aşteaptă de mai bine de doi ani această lege, prevederile ei vor fi aplicate abia spre sfârşitul anului, după elaborarea legislaţiei secundare şi după avizul Comisiei Europene.
Care este contextul în care apare Legea 139/2010, aşa cum a fost denumită noua lege, şi ce aduce ea în plus?
Directiva europeană privind promovarea resurselor regenerabile de energie stabileşte o ţintă de 20% pentru ponderea energiei nepoluante în consumul total de electricitate din anul 2020 la nivel comunitar. România şi-a luat însă angajamentul de a ajunge la o pondere de 24%. Aceasta în condiţiile în care, în 2005, hidrocentralele şi biomasa folosită în mediul rural produceau deja energie nepoluantă care înseamna 17% din consum.
Prin legislaţia elaborată atunci, producătorii de energie regenerabilă primesc câte un certificat verde pentru fiecare MWh livrat în reţea, certificate pe care le pot valorifica pe o piaţă specializată. În acelaşi timp, furnizorii sunt obligaţi să cumpere un anumit număr de certificate, proporţional cu energia comercializată.
Mai multe certificate verzi
Însă, de atunci, s-au construit doar câteva turbine eoliene şi hidrocentrale mici. Astfel că România a schimbat legislaţia care încuraja investiţiile în acest domeniu, acordând mai multe certificate verzi producătorilor prin Legea 220 din 2008, act normativ care nu a putut fi aplicat din lipsa avizului Comisiei Europene.
La mijlocul lunii iunie, parlamentarii au aprobat modificarea legii, clarificând anumite aspecte care au făcut imposibilă aplicarea ei până acum şi, totodată, majorând numărul certificatelor pe care le primesc investitorii.
Astfel, producătorii de energie eoliană primesc două certificate ve
