Copacii te împiedică să vezi pădurea. Pe noi, zgomotul mediatic ne împiedică să vedem raportul corect dintre lucruri.
Ce ne vine zilnic din televizoare este zgomotul clasei politice. Nu viaţa politică, nu dezbaterea politică, ci zgomotul, exclusiv zgomotul vieţii politice. Odată acest lucru înţeles, putem trece la următorul exerciţiu de clarificare. Corpul nostru social a ajuns să nu mai aibă aproape nici o legătură cu corpul nostru politic.
Societate şi politică evoluează în spaţii diferite. Cauza acestei rupturi este dublă: dorinţa profitorilor po liticii de a se camufla; vocaţia corpului politic de a-şi subordona corpul social. Modalitatea aleasă a fost controlul opiniei publice prin intermediul presei.
În acest scop, vârfurile clasei politice au făcut o alianţă nescrisă cu patronii-actori politici ai mediilor de informare în masă. Această alianţă a transformat mediile de informare în medii de dezinformare. Trei sunt lu crurile de camuflat prin cam - paniile lor de dezinformare: privilegiile clasei politice, privilegiile de afaceri ale proprietarilor, manipularea politică a opiniei publice.
Privilegiile clasei politice constau din: (a) iresponsabilitate, (b) servicii plătite de la buget şi (c) posibilitatea de a face în mod legal trafic de influenţă (de unde beneficiile pe care numai procuratura le-ar putea evalua, dacă sistemul care le permite anumitor slujbaşi la stat să devină codoşi "legali" ar fi abolit).
(a) Iresponsabilitatea se referă la faptul că membrii clasei politice nu sunt responsabili faţă de nimeni, cu excepţia şefilor lor de partid. Cât timp şefii îi vor aşa şi atâta vreme cât anume pentru asta sunt selectaţi de partid, ei aşa vor rămâne. Electoratul nu îi poate trage la răspundere, justiţia se fereşte să îi atace. Reformarea lor revine la r eformarea şefilor de partid, dar aceştia funcţi
