O să tot propun aici măcar diversificarea protestului şi a nemulţumirii. Dacă tot ne ofticăm, s-o facem cu stil. Există un monopol monoton deţinut de Boc-Băsescu în ce priveşte vina pentru situaţia grea economică a cetăţenilor români. Un monopol pervers care mută atenţia din diverse zone extrem de sensibile.
Nu sînt specialist în zona economică, dar citesc avid cele mai bune publicaţii literar-filozofice ale momentului: Ziarul financiar, Money Express sau money.ro. Şi nu pot decît să pun nişte întrebări. Ce au făcut băncile în criza românească? Păi au împrumutat statul şi apoi au stat liniştite anul trecut. Anul ăsta au început oamenii să nu mai poată să plătească. Aşa că şi-au înteţit trainingurile în zona stresului telefonic “cînd plătiţi rata?” sau strînsa colaborare cu executorii.
Publicaţiile financiare urlă însă că băncile nu dau credite firmelor, nu fac absolut nimic, aşteaptă tîmp exact ca funcţionarii de la stat să vină apocalipsa. cît despre relaţiile bancă-cetăţean, mai are rost să mai vorbim? Singura ofertă e refinanţarea prin care te trezeşti cu şi mai mulţi bani de plătit. Mulţumim pentru ajutor. rezultatul: vor obţine şi mai mulţi clienţi în imposibilitate de plată şi apoi vor veni cu miloaga pe la statele de unde provin – le-a mers o dată, de ce n-ar merge iar şi iar.
Mulţi au o relaţie mult mai directă cu băncile decît cu politica şi Guvernul. Totuşi băncile sînt privite ca nişte monoliţi opaci cu care nu se discută. ei bine, aici trebuie lucrat…
Două materiale puse cap la cap ar putea da un sens interesant problemei băncilor şi impartirea puterii (de care unii filozofi au vorbit încă din anii 80): împărţirea între puterea vizibilă dar fără vlagă, cea politică, şi o putere clară, tehnocrată, privată şi opacă de care nu se ia nimeni. (A se vedea si recentul scandal nebagat in seama cu Electrica Muntenia – investitiile prevazu
