Târgovişteanul are acasă toate timbrele apărute din 1976 încoace, colecţii care valorează zeci de mii de euro.
Este mândru de amintirile sale. Întâmplări care i-au canalizat viaţa, i-au aranjat-o pe un făgaş al împlinirii. Poveşti, fapte care rămân pentru totdeauna acolo, în albumele sufletului. Dumitru Barbu ne-a spus că s-a obişnuit cu munca de copil. „La 13 ani, făceam cornete de îngheţată, iar sâmbăta şi duminica mă duceam în târguri şi oboare şi vindeam gogoşi. Câştigam foarte bine. La 15-16 ani, deja lucram pe litoral”, îşi aminteşte Dumitru Barbu. La fel s-a întâmplat şi în anii studenţiei, când a lucrat la o terasă din Costineşti ca ajutor de barman. „Am cunoscut lumea artistică a vremii. Anda Călugăreanu, Dan Tufaru, spre exemplu, veneau des la terasa unde eu eram ajutor de barman. I-am cunoscut de asemenea pe toţi folk-iştii”, spune Dumitru Barbu. Se mândreşte cu faptul că, pe vremea când era student la Arhitectură, a fost iniţiatorul Festivalului de Muzică Pop-Rock, organizat la Sala Palatului. „Pe urmă, am fost vicepreşedintele Clubului Arhitecturii, unde se întâmplau chestiuni interesante. Se abordau în discuţii teme normale pentru democraţie şi anormale pentru vremea aceea. Marele ziarist Adrian Rizea ne spunea multe lucruri despre viaţa lumii. Sigur eram urmăriţi, dar cred că Securitatea ne ţinea ca sub o cupolă, fără să ne facă nimic. Ne supraveghea doar. Aici am cunoscut lumea artistică de teatru şi film. În fiecare seară, după spectacolele de la Naţional, veneau Amza Pellea, Ion Caramitru, Olga Tudorache. Serile, la două-trei noaptea, se încheiau cu cântecele lui Gil Dobrică sau Dan Spătaru”, mărturiseşte Dumitru Barbu.
A făcut comerţ clandestin cu ţigări şi săpunuri
Ca mulţi alţi studenţi din acele vremuri, Dumitru Barbu s-a ocupat cu comerţul clandestin, cu ţigări, săpunuri, spray-uri. „Le luam de la colegii mei negri, arabi
