In timp ce la noi o intreaga tagma de profesori ranjeste cu gura pana la urechi fata in fata cu jecmaneala marunta a elevului, cu dezumanizarea lui si dau cu subsemnatul(cei prinsi, ceilalti raman negustori “cinstiti”), pe la alte case profesorii nu-si permit sa piarda nici o sansa de a-si forma elevii.
Un profesor american fata in fata cu propria moarte tine o lectie despre viata. Ultima sa lectie la clasa. Vorbeste despre cat de frumoasa si de plina poate fi viata cuiva. Si-a dat seama ca in fata mortii conteaza prea putin banii, titluri, onoruri, virgule ori spatii. Abia in fata mortii viata isi arata adevaratele dimensiuni.
Nu gust americanismele. Pragmatismul lor de prea multe ori copilaresc si agresiv mi se pare deplasat, de natiune la varsta cosurilor pe fata. Insa intamplator, in aceste zile am descoperit ultima lectie la clasa a unui profesor care confruntat cu moartea a ales sa isi invete studentii despre viata. Si trecand peste americanisme, lectia lui cred ca se aplica oricarui om, de oriunde.
Nu stiu ce salariu a avut, nu stiu daca banii i-au ajuns sa-si trateze ori ba cancerul pancreatic care l-a rapus in cele din urma. Si daca va uitati la el, va veti da seama cred ca nici n-ar fi contat prea mult.Mi-as dori astfel de profesori pentru elevii si studentii romani.
Si mi-as dori parinti ca el pentru copii romani. De prea multe ori vad in jur fantome de parinti care in numele dragostei pentru progenituri, le permit acestora orice, doar sa scape de ei macar un minut. Iresponsabili cu certificate de nastere pentru alte vieti. De prea multe ori vad umbre de parinti care cred ca a da viata, hrana si imbracaminte unui copil ajunge. Poate n-au nici ei educatie de dat. Dar asta nu-i iarta de crima de a aduce pe lume un om si
