Probabil, cel mai cunoscut lucru despre scriitorul Radu Pavel Gheo este că a câştigat la Loteria Vizelor, că a locuit o vreme în SUA, dar s-a întors în ţară. Despre acest lucru găsiţi mai multe în volumul său de eseuri „Adio, adio, patria mea cu î din i şi â din a". Scriitorul cunoscut pentru cărţile sale SF şi studiile despre acest domeniu, dar şi pentru volumele de eseuri („Adio, adio, patria mea...", „Dex-ul şi sexul",„Românii e deştepţi") a lansat recent un roman în care se regăseşte şi tema dorinţei românilor de emigra. Nu este, însă, un roman autobiografic.
Ai fost in America. De ce te-ai întors? Ce nu ţi-a plăcut? N-ai vrut să te întorci şi tu cu un Corvette roşu decapotabil ca personajul din roman?
Radu Pavel Gheo: E foarte greu să explic ce nu mi-a plăcut în America. De fapt, la fel de greu mi-ar fi să explic şi ce mi-a plăcut - şi de ce. Am încercat să o fac într-o întreagă carte (în „Adio, adio, patria mea..."), dar din când în când tot mai fac noi precizări şi ajustări. E complicat, fiindcă de obicei, când spun că nu mi-a plăcut viaţa în Statele Unite, sunt aclamat de antiamericani, cu toate că eu sînt anti-antiamerican. Ca să fac o analogie cu politica românească, mă consider un om de stînga, dar n-aş vota în viaţa mea cu Partidul Social-Democrat.
Revin: sînt un partizan al Americii, nu un detractor al ei. Doar că prefer să o susţin din afară. A, dacă tot ai pomenit de maşină, trebuie să spun că şi maşinile au reprezentat unul din lucrurile care nu ne-au plăcut în America. Mai exact, dependenţa de maşină, faptul că nu te puteai mişca aproape nicăieri fără ea şi că însăşi structura oraşelor, a străzilor, a mallurilor etc. era gândită pentru maşini, nu pentru oameni.
Un Chevrolet Corvette nu mi-am dorit niciodată. Maşina visurilor mele de adolescenţă a fost Lamborghini Diablo (adică o maşină europeană, semn că tot aici mă trăge
