Indiferent cat ar fi demonizati cei care o spun cu subiect si predicat, marea problema a bugetului de stat este inca departe de orice rezolvare: falimentul sistemului de pensii. Acolo e cheia reechilibrarii Romaniei si deocamdata nu sunt semne ca ar fi fost gasita.

Cifrele nu lasa loc de prea multe speculatii. Pe primele 5 luni ale acestui an, deficitul bugetului public de pensii a reprezentat 30,6%.

Adica valoarea pensiilor platite a depasit cu aproape o treime valoarea contributiilor colectate de la angajati si angajatori.

Largirea bazei de colectare, pin aplicarea CAS la pensii, va aduce, teoretic, o oarecare corectie, compensata insa negativ prin diminuarea salariilor bugetarilor, care, implicit vor plati si CAS mai mici.

Cauzele acestei situatii sunt multiple. Vorbim despre o cauza demografica specifica nu doar Romaniei - imbatranirea populatiei si altele specifice Romaniei - plecarea masiva la munca in strainatate, munca la negru in diferite forme si pensionarile anticipate frauduloase.

Efectul lor cumulat este matematic: tot mai multi pensionari si tot mai putina populatie activa care sa platesca pensiile.

Se afla intr-o grava eroare cine-si imagineaza ca banii colectati prin CAS sunt tinuti intr-un cont al contribuabilului, ca intr-o banca, si sunt restituiti apoi lunar la vremea pensiei.

Cu CAS-ul de azi se platesc pensiile de azi, iar pensiile de maine ale contributorilor de azi vor fi platite de contributorii de maine. Asa ca valoarea pensiei nu poate fi separata de valoarea sumelor colectate prin CAS.

Daca aceste sume cresc si cresterea pensiilor e sustenabila, daca acest sume scad, logica ar fi scaderea pensiilor.

Dilema nu este doar a Romaniei. Ea este valabila in intreaga Europa confruntata cu imbatranirea galopanta a populatiei si o spune chiar