Când simt că le lasă puterile, mamele singure plâng în pernă noaptea, dar ziua zâmbesc în faţa copilului.
Urcă singură căruciorul cu bebeluşul în el, cară sacoşele de cumpărături cu copilul în braţe, se tânguieşte de una singură când cel mic face febră şi tot singură îl duce la spital în miezul nopţii. Mama singură are griji cât doi oameni la un loc, iar responsabilităţi şi atribuţii, aşijderea.
Pe lângă grijile faţă de cel mic, ea mai trebuie să ţină piept propriilor frustrări şi dezamăgiri şi să-şi găsească armele împotriva răutăţilor gratuite ce vin de la cei din jur.
O slujbă pentru doi oameni
Când s-a hotărât să păstreze copilul, Laura M., 30 de ani, a ştiut că va fi o mamă singură. Şi totuşi a făcut-o, iar acum are o fetiţă de un an. "Îmi imaginam că îmi va fi greu, dar nu credeam că, în unele momente, îmi va fi insuportabil de greu", spune ea.
"Am zile în care îmi vine să mă închid într-o cameră, să bocesc câteva ore, apoi să dorm neîntrerupt. Este foarte obositor să fii singură, pentru că un copil, mai ales când e mic, te solicită foarte mult. Practic, stau îndoită câteva ore pe zi, alerg între bucătărie şi camera ei şi fac tot ce e necesar ca ea să fie curată, odihnită, sătulă, fericită", adaugă femeia.
Recent, Laura a fost nevoită să călătorească alături de fetiţa ei peste 500 de kilometri, cu maşina. "În astfel de situaţii trebuie să fii creativă şi să ai nervii tari. A trebuit să merg la toaletă cu ea în braţe, să pun benzină ţinând-o cu o mână, să o distrez ca să nu se plictisească, să-i cânt, să-i dau să mănânce", exemplifică mama una dintre multele situaţii în care simte acut lipsa tatălui copilului.
“Ce sechele va avea copilul?"
Seara, când copilul a adormit şi mama pune capul pe pernă, o altă serie de preocupări dau năvală. Laura se întreabă cum se va simţi
