Legea pentru protecţia persoanelor cu dizabilităţi e la mişto
Pentru că e vânjos şi sănătos tun, nesimţitul vorbeşte cu delicateţe despre boală şi handicapaţi. Când vede o persoană în scaunul cu rotile, de exemplu, se scobeşte în buzunar după o bancnotă de cinci lei şi i-o bagă omului pe gât, în ciuda protestelor lui, cum că nu e cazul, mulţumesc. Automatism nefericit din cauză de cerşetori care speculează emoţii, dar şi lipsă de empatie. Vrea, nu vrea, handicapatul trebuie să se obişnuiască cu ideea că societatea îl socoteşte cerşetor.
Pentru că în zilele noastre, spiritul filantropic se dă la televizor. Iar dacă nu se dă la televizor, se afişează bannere pe stradă. Iar dacă nu se afişează pe stradă, se face în aşa fel încât. Dacă e la putere, nesimţitul îşi spune în oglindă că neamul ăsta de fapt nu e demn de el. Nu râdeţi, chiar există.
Paradoxal, emite foarte aplicat, legi, dar în acelaşi timp e un profesionist al eufemismelor. Uite de exemplu legea asta. Legea 448. Asta e o lege care "reglementează drepturile şi obligaţiile" persoanelor cu dizabilităţi. Trebuie s-o citiţi, nu se poate să n-o citiţi, e musai s-o citiţi. E, cum s-ar spune, un must-have al oricărui sezon. E bestială. O lectură recomandată mai ales deprimaţilor.
Pentru un moment sau două, să uităm că mor tineri de 32 de ani în scaunul cu rotile din cauză că-şi macină plămânii în spaţii închise din-cauză-că-nu-ies-afară-din-cauză-că-se-uită-toţi-la-ei-ca-la-nişte-ciudaţi-scăpaţi-de-la-circ-în-costume-bizare şi să ne prefacem că. După ce ne-am închis toţi nasturii sacoului, citim că "prezenta lege reglementează drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap, acordate în scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora" şi ne tăvălim de râs când auzim că "persoanele cu handicap, în înţelesul prezentei legi, sunt acele persoane cărora, DATOR
