După mulţi ani, promovabilitatea de 2/3 la bacalaureat pare să indice o distribuţie statistică ce seamănă cu curba lui Gauss.

Ministrul DanielFuneriu s-a grăbit să afirme că este pentru prima dată când “am avut unbacalaureat relevant şi nefardat” considerând că “rezultatele din acest an parsă fie corelate cu eforturile depuse de minister, de a avea toleranţă zero faţăde fraudă”. Fără date concrete, nu îl pot contrazice, însă cauzele scăderiiimportante a procentului de elevi promovaţi, cu vreo 12% faţă de anul trecut,sunt mai multe decât atât. 1.Profesorii din comisiile de examinare au fost mai prost plătiţi decât în alţiani, iar aici nu mă refer neapărat la banii primiţi special pentru activitateaîn comisii. Tocmai ce aflaseră că salariile le vor fi reduse cu 25%, iarfrustrarea acumulată s-a manifestat, probabil, în mărirea exigenţei la notareşi supraveghere. Făcând cu toţiiparte din poporul care a dat înţelepciunii universale conceptul de “capră avecinului”, nu m-aş hazarda să spun că plusul de exigenţă a fost determinat deonestitatea profesională a membrilor comisiilor sau a supraveghetorilor. Pur şisimplu, ar fi fost o reacţie lesne de înţeles, deşi măcar parţial injustă, la odecizie considerată abuzivă. în mediul nostru românesc, riposta abuzivă la unabuz este (aproape) naturală. 2.De zeci de ani, printre elevii de clasa a 12-a umblă o vorbă: “Bac-ul se ia, nuse dă.” Au fost ani la rând când singurii picaţi au fost cei care nu s-auprezentat la examen. Sistemul de admitere în facultăţi pe bază de dosar, cutoate implicaţiile sale absurde, a cauzat în amonte – la examenul dematuritate, că parcă aşa i se spunea – un efect de empatie a profesorilor cuelevii. Examinatorii nu aveau niciun motiv “să le facă probleme copiilor”. Mai mult, îndestule cazuri, comitetele de părinţi responsabili cu protocolul avansauargumente ambalate în plicuri albe pentru înmuierea vigi