Criza în care se află România în această perioadă este un bun prilej pentru a alterna discursul despre prezentul apăsător cu imagini pozitive ale viitorului, și a completa imaginea luptei, neputinţei şi frustrării cu cea a unor variante alternative ale situaţiei şi rostului artei în perioada care urmează. Săptămîna trecută am trimis mai multor artişti, manageri culturali şi cercetători invitaţia de a construi mental o imagine personală despre viitorul artei în România următorilor 5 ani. Imaginează viitorul este nu doar un îndemn de a prelua controlul asupra celor ce vor urma, ci şi o încercare de a scoate la suprafaţă speranţele, nevoile, temerile şi valorile creatorilor şi publicului de cultură din România. Nu cred că mai este cazul să aşteptăm intermediarii deştepţi sau autorităţile binevoitoare pentru a spune ce considerăm că ar trebui să se întîmple în România. Ce pot însemna aceste expresii ficţionale pentru dinamica reală a culturii din România, rămîne de văzut.
Le mulţumesc celor care au răspuns pînă acum: Anamaria Iuga, Andra Matzal, Silvia Cazacu, Mircea Nicolae şi Vlad Tarko. Citiţi în cele ce urmează un fragment din invitaţia trimisă, cît şi textele primite de la ei. Imaginează viitorul continuă.
***
În suita articolelor pe care am început de aproximativ 2 luni să le public în Dilema Veche (le puteţi citi aici: http://www.dilemaveche.ro/autor/raluca-pop), vă invit să contribuiţi la următorul text pe care îl voi scrie, plasîndu-vă imaginaţia şi personalitatea în mijlocul unei situaţii ipotetice pe care am construit-o pentru voi. Invitaţia pe care v-o lansez este de a gîndi şi a construi o imagine personală despre viitorul şi rostul artei în România următorilor 5 ani.
Pe fondul degradării constante şi sigure din ultima vreme în ţara noastră, cred că răspunsurile, criticile şi propunerile trebuie să se dea cu un pas înapoi şi să lase
